Cristian Tudor Popescu

De Ziua Muncii, în România s-a construit un mic de 100 m lungime.

Dl Burduja, candidatul uite-l, nu-i al PNL, s-a apucat să-l atace pe Nicușor Dan, după cum aflăm că i s-a indicat de la partid. Vasăzică, un candidat tânăr, școlit, liberal, deci, de dreapta, îl atacă pe celălalt candidat de dreapta. Nu zic că Burduja ar trebui să-i dea voturile lui Dan, dar, de pe locul 4, unde se află cu distanță mare, logic ar fi să critice candidatul de pe locul 3, în nădejdea că poate avansa un loc. Nu sunt nicidecum fan Nicușor Dan, îi văd bine punctele slabe, dar, constat că dând în el, Sebastian Burduja joacă în avantajul lui Piedone și Firea, nici el, nici PNL, neavând nimic de câștigat din asta.

Klaus Iohannis se cere la pensie, renunțând la postul de profesor la Sibiu. Ceea ce înseamnă Aut Caesar, aut nihil!, adicătelea ori secretar general NATO, ori se reapucă de meditații ca să mai facă niște case.

„În spatele fiecărei femei mărețe stau alte femei mărețe”. Cu această apoftegmă, dar în ingliș, carevasăzică „occidentală”, imprimată pe tricoul festiv, a apărut G. Firea într-o nouă prezentare – nu mai aruncă flegme veninoase, ca acum 4 ani, în schimb plimbă numai vorbe „pozitive” prin gură.

Ca în fiecare an, competiția premiilor Gopo adună mai toate filmele românești de lung și scurtmetraj, de ficțiune sau documentare, din anul precedent. Dintre acestea se fac nominalizările pe categorii, listele scurte cum ar veni. Apoi urmează, după tipicul Oscar, votul profesioniștilor din domeniu. Gala premiilor Gopo va fi luni seara. Ca votant, acestea sunt opțiunile subsemnatului.

Ca să mai ameliorez starea de intoxicație pe care mi-o dau textele ce le scriu despre alegerile din Capitală și protagoniștii lor, public unul dintre articolele mele matematice la care țin mult, nu neapărat ca alternativă la usturoi. E de pe vremea în care încă preferam matematica literaturii. Sunt conștient că e vorba de matematică avansată, dar sper să se găsească niște cunoscători printre cititori.

Piedone își prezintă, la sediul partidului PUPUSIL, „Contractul cu bucureștenii”. Începe prin a spune „Eu n-am program, eu am un contract. Cu bucureștenii”. Iar peste 1 minut, „Vă prezint acum programul meu”. Continuă apoi cu o rafală de agramatisme, fraze fracturate, începute și suspendate, informează asistența că continuă să mănânce parizer, dar și usturoi, alte aberații și o poveste ridicolă: „Eu am fost dintotdeauna miner de diamante pentru dumneavoastră, dar n-am știut niciodată să le șlefuiesc”.

Activistul PCR hârșit, când se întâmpla, totuși, să n-o nimerească, sprijinind pe cine sau ce se dovedea pierzător, era primul care sărea și făcea stânga-mprejur în ședință, zicând dojenitor, din tot sufletul: „Păi, eu ce v-am spus, tovarăși?!”, demolând apoi tot ce susținuse până în urmă cu un minut. Această metodă veche a fost folosită cu tupeu râzăreț de M. Ciolacu în secvența în care i-a făcut vânt lui Cîrstoiu și a rebăgat-o în pâine pe Firea, pe care o ținuse ferm cu dinții la gard. Dintr-odată, „Găbița”, dată afară din guvern de același Ciolacu în urma scandalului Azilelor Groazei, a fost decretată curată ca Maica Precista.

Doctorul cu arginți Cîrstoiu nu dă dovadă de originalitate nici măcar în modul în care sare peste lege. Să-ți trimiți clienți la clinica personală, unde sunt plantați socrul și mama, folosind funcția de șef al unui spital de stat, și să-i taxezi pe urmă de le ies ochii, e de-a dreptul o tradiție strămoșească. Un mecanism fundamental de înavuțire în capitalismul de cumetrie: jecmănirea cetățenilor cu ajutorul statului. În comunism, asta se întâmpla potrivit legilor. În ce este acum la noi, se calcă legile într-o veselie, în același scop și cu rezultate mult mai lucrative.

PSD și PNL nu mai știu cum să scape de Cîrstoiu, deoarece purtările în campanie ale lui domdoctor merg de la ridicol până la respingător.